Cald…foarte cald. Aproape 30 de grade. În locul unde stăteam eu mă bătea soarele exact în cap… Măcar să mă bronzez la față dacă tot stau aici și nu pe plajă. Copilul atent la dansuri. Dansurile de pe plajă bineînțeles. Muzică ritmată pentru copii și 2 fete simpatice, adolescente, care le arată coregrafia. A. nu vrea să danseze dar sunt sigură că memorează toate mișcările și mi le va arată mai târziu. Este foarte foarte atentă. A uitat și de biscuitele din mână.
Eu mă uit la toți copiii care dansează. Toți în costume de baie. Mici, foarte mici, mari….este frumos tare și relaxant. Și cum stau și mă gândesc ce norocoasă sunt că am așa un copil, că avem așa concediu fain, gândul îmi zboară departe…. Mă tot gândesc că stau aici de vreo 40 de minute și mă uit la copii. La un moment dat mă gândeam să o conving să mergem pe plajă, așa mai profit și eu de soare. Apoi…….mă gândesc că ei îi place așa de mult să se uite la copii cum dansează și eu de ce să îi stric bucuria? Până la urmă este și vacanța ei și trebuie și ea să facă lucrurile care îi plac și o bucură. Așa că decid să stau acolo până se plitisește, chiar dacă ceasul este deja 18…..ar merge un bronz și o baie în mare. Dar am decis că mai important decât toate astea este copilul meu și cu siguranță că sunt mai fericită când este și ea fericită. Chiar dacă eu nu mă bonzez sau nu intru în mare. Dar am petrecut timp împreună și asta nu se poate compara cu nimic!
Și uite așa am stat mult la piscină, am înotat mult până a spus ea că nu mai vrea. Am mâncat înghețată multă. Am făcut castele de nisip, am stat la plajă, ne-am plimbat pe plajă, am intrat în mare și ne-am bucurat de valuri. Ce puțin le trebuie să fie fericiți! Valul era ceva senzațional, minunat care îi provoca hohot de râs. Și eu m-am amuzat când a aruncat cu nisip în sus, când și-a turnat în cap, când a pus în toți papucii nisip. Evident că explicațiile au venit și acum nu ar mai face dar….este frumos să vezi atâta bucurie pentru lucruri mărunte! Ce mare fericire când descoperi leagăn pe plajă!
Uneori mă gândesc că noi părinții, sau cel puțin mamele, abia așteptăm concediile să ne relaxăm, să ne odihnim, să ne trezim târziu, să avem timp pentru toate lucrurile care ne plac și pentru care nu găsim timp în rest….. Și totuși am ajuns la concluzia că rareori se întâmplă așa în concediu. Mai ales dacă ai un copil mic și mai ales dacă nu ai bunicii cu tine. Dar cred că este o ocazie foarte bună de a petrece timp împreună de dimineața până seara. Timp pentru activități, distracții, plimbări, jocuri și câte și mai câte. Are farmecul lui aparte concediul. Parcă te apropie mai mult. În restul timpului viața decurge după un tipar bine stabiit: trezit, grădiniță, serviciu, acasă, mâncare, puțin joacă apoi la somn. Dar în vacanță lucrurile stau cu totul altfel. Este timp pentru tot și parcă tot zboară prea repede timpul!! Dar eu mă bucur că putem petrece timpul acesta împreună cu cea mică. Descoperim locuri noi împreună și creem amintiri frumoase. Chiar dacă asta înseamnă că mă trezesc tot la 6.30 sau 7, chiar dacă azi poate nu am timp de sport, chiar dacă nu am timp de stat cu o carte în mână 2 ore să o citesc…. Dar amintirile vacanțelor vor rămâne. Sper că și în sufletul ei.
La finalul zilei mă bucur că am stat împreună și ne-am distrat. Și mai spun o dată MULȚUMESC pentru toate momentele acestea speciale. Sper să le pot aprecia mereu la adevărata lor valoare și atunci când sunt prea obosită să îmi amintesc fericirea ei când suntem împreună.
