Amintiri

Copilăria pe vremea noastră vs copilăria de azi

Mai țineți minte cum era pe “vremea noastră“? Da, mă refer la cei care au 30 – 30 și un pic de ani. Sigur avem multe amintiri de pe vremea aceea. Unii mai plăcute, alții mai puțin plăcute. Sunt tot felul de factori care ne-au influențat și, îmi place mie să spun, modelat.

Eu pot spune din start că am avut o copilărie fericită. Am crescut la bunici, la curte, pe o stradă cu mulți copii. Deci toată ziua eram afară și ne jucam. Televizor era dar doar postul național se prindea și nu era nimic interesant. Dar îmi aduc aminte că era un reper important când începea “Telejurnalul”. Și avea și genericul celebru pe care nu cred că îl voi uita. Era în fiecare seară la ora 19 apoi ulterior la ora 20.

Mai era la televizorul serialul “Sunset beach” :))). Și acela era un reper de oră. Cam la ora aceea veneam în casă să mâncăm. Dacă era vară aveam noroc că mai prindeam o repriză de joacă după.

 

Dimineața trezirea era destul de devreme, mai ales când mergeam la grădiniță. Cel mai bine îmi amintesc vacanțele de vară. Ne trezeam la 8, bunicii erau deja treziți de mult, curtea măturată. Ne îmbrăcam (eu și verișoara mea, de aici pluralul) și făceam patul. Apoi la masă. Pâine cu gem sau oua ochiuri. Sau omletă. Dar parcă omletă așa bună nu am mai mâncat de atunci. Sau poate era bună pentru că avea gustul copilăriei!

Apoi o mai ajutam pe bunica la treabă adică spălat vasele, copt prăjituri împreună, deși noi mai mult mâncam din ele :)). Apoi bineînțeles joacă afară. Săream coarda, jucam șotron, rațele și vânătorii, lapte gros, elasticul, badminton, desenam cu creta, jucam mima, ne alergam etc.

După masa de prânz era obligatoriu somnul. Cu somnul acesta de prânz nu prea am fost prietenă pe vremea când eram mică și acum îmi pare tare rău :)).

Apoi joacă! Și iar joacă. Până seara. Țin minte că ne strângeam toți vecinii de pe stradă, mici și mari, sub nucul de la noi din poartă. Și povesteam și râdeam. Noi cei mici ne mai alergam. Și la 21 când intram în casă eram așa de obosiți că la maxim 22 dormeam! Fără televizor, tabletă, muzică și altele.

Și mai era un lucru care îmi plăcea tare în vacanțe: tatăl meu nu mă lăsa să îmi iau cărți sau caiete cu mine. Pentru că vacanța este pentru relaxare, joacă și odihnă! Și mare dreptate avea! Eram cel mai fericit copil, fără stres cu temele. Mă bucuram efectiv de vacanță!

Mă bucur că acum, când am și eu copil, pot să îi ofer varianta să meargă tot acolo, unde stă bunica mea, să profite de aer curat și să se joace. Vecinii cu care mă jucam au și ei copii cu vârste în jur de 2 ani. Deci se joacă și copiii cum ne jucam și noi! Și asta mă bucură tare! Cea mică este fericită ca se joacă toată ziua de toate cu mulți copii.

 

Dar ajung iar la paralela cu zilele noastre. Cum se joacă azi copiii? Ce activități au?

Din păcate văd că mulți dintre ei sunt prizonierii tehnologiei, adică telefoane, tabletă, laptop etc. Da, este bine să știe de mici să le utilizeze, pentru că asta este lumea în care cresc. Dar oare nu îi maturizăm prea repede? Oare nu le furăm copilăria? Am ajuns să fin mereu ocupați, obosiți, pe fugă și supraprotectori. Nu ne mai lăsăm copiii să fie copii.

 

Și uneori am impresia că proiectăm asupra lor tot ce am vrut noi și nu am avut. De exemplu poate uneori îi încărcăm cu lecții de pian, vioară, engleză, balet, dansuri etc. Ajung  săracii copii să nu mai aibă nici un timp de joacă. Urmează un program strict, ore fixe la care trebuie să facă aia și aia. Alergăm după ideea că dacă îi dăm la cât mai multe activități extra vor ajunge cumva mai realizați și împliniți. Dar oare acestea nu sunt pentru noi părinții? Tocmai ca să ne simțim noi mai împliniți că facem lucruri pentru copilul nostru? Că îl ajutăm să devină un adult mai bun? Că îi oferim niște oportunități pe care noi nu le-am avut?

Voi ce părere aveți? Au copiii activități extra școală/grădiniță?


foto unsplash

Tagged , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *