Peripetii

Gânduri de părinte

ganduri-de-parinte

Exact acum 5 minute am luat o păturică de când era buburuza mică și i-am pus-o sub pernă în speranța că în seara aceasta va dormi ceva mai bine… Este tare greu să îți vezi copilul bolnav, luptându-se chiar și cu o răceală. Parcă sunt totuși prea mici ca să dea piept cu provocările acestea.

Sunt zile grele acestea cu febră și tuse și multe multe secreții nazale care parcă nu se mai termină…

revenind la păturică... A fost o senzație tare interesantă când am luat-o în brațe. Parcă am ținut-o iar pe bubulina mică în brațe. Parcă acum am ținut-o în brațe și acum dintr-o dată, cât am numărat până la trei, a crescut și are deja 2 ani…. Cred că în momente din acestea devii conștient cu adevărat de cât de repede trece timpul. Într-o clipă a făcut 2 ani copilul… Probabil în clipa urmatoare trec încă 5 ani… Am stat și m-am gândit ce îmi amintesc din primul ei an de viață. Sunt multe multe amintiri și acum mă bucur că am ales să stau 2 ani acasă, deși asta a însemnat un mare mare ba chiar uriaș pas înapoi în carieră. Nu numai că nu regret dar aș face oricând la fel. Fără să stau pe gânduri.

Mi-am adus aminte cum păturica aceasta a fost cumpărată împreună de noi doi de la târgul de bebeluși. Soțului meu i-a plăcut tare mult. A fost cea mai folosită păturică în primul ei an de viață. Este genul de păturică care se face plic. De exemplu în ea am pus-o când am scos-o din maternitate și era atât de micuță pe lângă păturica aceea mare…. Emoțiile fiecărui control la care am fost cu bubulina infășurată în păturică… Drumurile cu mașina la munte, la mare, la Timișoara.. Toate cu bubulina înfășurată în păturică. Și uite așa a crescut și a tot crescut, deja nu mai puteam să inchidem păturica-plic..

Acum când o țin în brațe mă uit cât de lungă este! A crescut tare mult, dar tot bubulina mea a rămas. Și înțelege tot ce îi spunem. Mereu îi explic tot felul de lucruri și mă privește tăcută, dă din cap înțelegătoare și spune: ,bine mama,. De exemplu mereu îi explic ce se va întâmpla în ziua următoare: mama merge la cabinet, voi pleca de dimineață, dar când te trezești este tata acasă etc… Prima dată când i-am spus nu am crezut că va reține sau înțelege mare lucru. Dar m-a uimit. Nu a plâns după mama pentru că știa că mama este la cabinet și vine cât de repede poate. Poate că a plâns un pic pe la mijlocul zilei când și-a adus aminte că nu a venit încă mama dar oricum…are o maturitate care uneori mă sperie.

Dar este un copil normal cu preocupări normale vârstei. Și cu tantrumuri normale vârstei. Pe care le gestionăm blând și cu înțelegere. Dar despre asta îmi propun să scriu într-un alt post.

Aproape că am uitat că astăzi a fost Valentine`s day. Am fost tare ocupați să gestionăm cât mai bine viroza aceasta care ne cam dă bătăi de cap. Acum seara mi-am adus aminte că a fost 14 februarie. Ce am făcut astăzi? Nimic. Nimic care să aibă legatură cu sarbătoarea împrumutată. Am încercat să petrec cât mai mult timp de calitate cu bubulina.

Și pentru că astăzi am fost martorii unei ninsori ca în povești, cu toată viroza, am ieșit afară 3 minute să ne bucurăm de fulgii mari de zăpadă și să îi vedem cum se topesc în palmă. I-am lăsat să se topească în palmă, pe năsuc, pe ochi, pe obraji. Ne-am bucurat că i-am văzut dansând. Am încercat să fac o poză în mintea mea cu momentul acesta. Mi s-a părut genul de moment pe care vrei să ți-l amintești peste ani și ani exact așa și să retrăiești sentimentele acelea.

 

Sper că ați petrecut frumos ziua de astăzi și că v-ați bucurat de fulgii de nea spectaculoși!

foto Unsplash

Tagged , ,

4 thoughts on “Gânduri de părinte

  1. 😀Frumos scrii, Irina! Te am regasit intamplator! 😘MULT succes si confirm ca alegerea de a sta cu piciul doi ani a fost ideala, au foat cei mai bogati ani din viata mea! Pupici!

    1. Buna! Ma bucur ca ne-am regasit aici. Si eu cred la fewl, a fost cea mai buna decizie aceea de a sta acasa 2 ani. Te pup!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *