Peripetii

Graba de dimineață

Astăzi a fost una din zilele acelea care se desfășoară pe repede înainte!! Nici nu știu când a trecut dar țin minte foarte bine momentul în care a sunat alarma de dimineață….Acel moment care nu este plăcut deloc. Nu știu voi cum sunteți, mămici, dar eu mă simt tare obosită dimineața, mai ales că sună ceasul la ora 6.30… Aș mai dormi parcă 2 zile! :))

Și la noi în casă lucrurile se desfășoară cam așa… Eu mă trezesc prima…cu greu…..și în timp ce încerc să mă dau jos din pat mă tot gândesc oare cum ar fi să stau pe o pernă moale și acoperită de o pilotă și să mă relaxez…și iar sună ceasul :)). Într-un final îmi dau seama că dacă nu mă dau jos din pat ACUM, tot programul se strică și vom fi pe fugă mare. Și asta nu prea vreau. Bine, oricum nu este niciodată relaxare și program de voie dimineață.

 

Eu mă dau jos din pat si fug repede la baie să mă spăl, să pregătesc cafeaua, micul dejun pentru toți ai casei. Apoi iau repede hainele pregătite de seara pentru bubulină și o îmbrac în somn. Azi dimineață mi-a spus: mama mai stau 2 minute…mai stau încă 2. Și am lăsat=o să stea chiar 10 minute. Am îmbrăcat-o, am mers cu ea la baie să se spele și ea apoi îl trezim pe tata. Cum?? Bubulina țipă cât o țin plămânii: TAAAAAATAAAAAAAA, trezește-te! E ora de trezire! E gata ceaiul :)). Și se cam repetă de vreo 3 ori. Cred că ar putea trezi pe oricine, deși nu știu dacă este cel mai plăcut mod de trezire. Uneori, când se trezește bubulina veselă și energică, ne răsfață cu pupici dis de dimineață.

Apoi începe alergătura pentru că m-am uitat la ceas și iar suntem în întârziere! Încă nu dar….suntem la limită. A. se încaltă singură și strigă de pe hol: eu sunt gataaaa! Eu încerc să mă îmbrac, de obcei îmi aduc aminte în drumul spre grădiniță că am uitat să îmi iau ceva mai gros pe mine…asta este :)). Ne pregătim pachețelul, pentru A. la grădiniță ce are în meniu în ziua respectivă fără lactoză, pentru noi ceva să nu murim de foame până după amiază, luăm ghiozdanele (da și eu am ghiozdan pentru că am constatat că la mersul cu trenul este mai comod…) și mergem spre mașină. Parcă sunt într-o cursă de când mă trezesc până ajung la destinație! Și uneori mă gândesc că suntem așa prinși în rutina aceasta a zilelor…care trec și trec și parcă nu mai sunt 24 de ore parcă devin doar 12…nu mai avem timp de nimic, nu reușim să facem tot oricât de mult ne-am planifica…. Dar revenind la firul acțiunii de dimineață la noi în casă…

 

În drumul spre grădiniță avem melodiile preferate de ascultat și anume Ricchi e poveri- amarsi un po, hasta la vista, mamma maria. Și mai nou, de când a venit primăvara, trebuie să avem ochelarii de soare la noi pentru că mergem numai cu soarele în față! Și tot drumul povestim, A. întreabă multe multe lucruri, încerc să îi răspund cât mai pe înțelesul ei. Uneori nu vrea să facă nimic acasă pentru că “fac la copii”, “mă spăl pe dinți la copii”, “mănânc la copii” etc etc… Abia așteaptă să ajungă la copii să mănânce micul dejun împreună cu ei, să se joace, să iasă afară împreună, chiar și să doarmă împreună. Aș putea spune că acomodarea a mers bine :).

După ce o lăsăm pe bubulină la grădiniță, ne grăbim la ale noastre, eu la cabinet și “tata” la birou. De obicei ajung în gară exact în același timp cu trenul deci pot spune că am noroc :).

 

Și uite așa trece ziua, după amiază o luăm pe bubulină de la grădiniță și vrem să facem cât mai multe lucruri împreună dar trece timpul rapid și iar se face 20….deci ora de nana. Și ne schimbăm, ne bem lăpticul, ne spălăm și gata…se sting luminile, spunem o poveste și adormim, de obicei eu înaintea ei :)).

 

Să aveți o seară liniștită și vise senine!


 

foto unsplash

Tagged , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *