Peripetii

Ți s-a întâmplat să mergi la magazin cu copilul și să…..

Ți s-a întâmplat să mergi la magazin cu copilul? Da…..toți am trecut prin asta. Și oare câți copii stau liniștiți o oră cât avem noi nevoie să ne facem toate cumpărăturile? Oare există vreun copil care să nu se plictisească? Dacă da atunci pot considera că este un mic erou! Știu că ideal este să evităm aglomerările de genul acesta dar când chiar nu ai cu cine să lași bebelul ce faci? Da exact iei copilul cu tine.

Copilul nostru pot spune că este cuminte. Dar când ieșim pe undeva parcă atunci trebuie să își consume toată energia și ocazional să facă și un tantrum.

Și uite așa începe bâțâiala în căruciorul de cumpărături. Noi preferăm să stea în funduleț pe un bax de sticle cu apă de 0.5. Și parcă până acum a fost suficient. Dar cu cât crește cu atât vrea să facă mai multe lucruri. Și ori începe să sară in căruciorul de cumpărături, ori vrea să se dea jos să se plimbe printre rafturi și bineînțeles să își aleagă și ea ceva de mâncare. Și atunci lumea se uită tare dezaprobator la noi. Cum să facă așa ceva copilul? Trebuie educat domle`! Să stea cuminte acolo….. Și cum să o lași să se plimbe printre rafturi și chiar să pună în cărucior? Pfff….prea alintată…

Vă dați seama cum se uită lumea la noi în magazin când A. vrea ceva și nu prea se poate să îi indeplinesc dorința și începe criza de furie…. Ochi judecători… Ba chiar unii îi mai și spun: vai așa rea ești tu? Nu e frumos să țipi, vai ce copil rău, de ce nu o asculți pe mama și altele….. Sunt sigură că nu sunt singura căreia i s-a întâmplat așa…. Voi ce faceți în situațiile astea? Răspundeți ceva? Eu prefer să comunic cu al meu copil și să merg mai departe. Poate că este deranjant dar cred că trebuie să manifestăm înțelegere față de copii. Sunt în perioada de formare și au nevoie de sprijinul nostru și de toată înțelegerea de care putem da dovadă.

Ah…Și vi s-a întâmplat să ajungeți la casa de marcat cu al vostru copil care plânge cu lacrimi de crocodil pentru că este obosit, îi este foame, este prea obositor? Și doamna de la casă să i se adreseze copilului spunându-i: vai ce urâtă ești când plângi!….

Sau v-ați întâlnit cu situația în care mergeți undeva și un total necunoscut se strâmbă la copil? Sau îi spune ,dă-mi mâna să o pup și eu,. Da și eu am pățit-o de câteva ori. Mie una mi se pare ciudat să ceară un străin asta copilului meu. Eu am încercat să o învăț pe A. așa… Este în regulă să nu vrei să îi pupi pe mama sau tata. Este în regulă să nu vrei să iei în brațe acum. Și nu trebuie să te lași obligată de nimeni niciodată. Este în regulă să spui NU.

Apoi după fiecare replică a vreunei doamne de la casă sau din magazin încerc să îi explic că doamna/domnul au crescut în alte vremuri și probabil au fost supărați tare când erau mici. Este în regulă să plângi atunci când simți nevoia. Fiecare dintre noi ne aflăm în situații care ne fac să plângem poate de stres, de supărare, de neliniște etc. Înțelege mama că plânge  atunci când o las la grădiniță pentru că poate nu știe exact cum este acolo, nu știe când vine mama să o ia.

Am trecut de la vizitele la magazin la cum trecem peste tot felul de remarci făcute pe stradă sau în magazin și cum încercăm să trecem peste situațiile grele din perioada aceasta plină de provocări.

Pe scurt vă mai spun cum reușim noi să trecem peste tot felul de trăiri specifice vârstei de 2 ani. Când apare o supărare mare pentru că nu deschidem televizorul sau nu sunt hainele X uscate sau nu mai găsim tot felul de jucării, nu îi distrag atenția cu altceva. O las să se descarce, îi spun că mama este lângă ea și când este pregătită să vorbim o ascult și rezolvăm problema împreună. Orice altceva oricum nu aude în timpul crizei. De țipat nu se pune problema, de zguduit copilul nici atât. Sunt lângă ea fizic, dacă îmi permite o țin și în brațe. Și da funcționează. Trebuie să faci mereu mereu același lucru chiar dacă e greu, poate nu ai răbdare, poate se arde mâncarea pe foc etc. Toate mai pot aștepta. Toate.

Mereu trebuie să încercăm să le spunem că suntem lângă ei. Și să fim acolo prezenți.

Îți urez, dragă părinte, să îți găsești putere și răbdare să treceți împreună cu bine de această vârstă uneori capricioasă!

foto unsplash

Tagged , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *