Tips & Tricks

Ce presupune educația Montessori?

În ultimii ani educația tip Montessori a luat un avânt mare. Toată lumea devine interesată despre ce înseamnă, cum ne poate ajuta pe noi ca părinți și cum îi poate ajuta pe copiii noștri să devină niște adulți responsabili, care se pot descurca în orice situație.

De unde vine ideea de Montessori?

Maria Montessori este cea care a implementat acest tip de educație. S-a născut în Ancona, Italia și a fost una dintre primele femei care au absolvit facultatea de medicină din Italia. Principiul de bază al acestei metode educaționale este auto-educarea și aplicarea celor învățate nemediat, adică fără ca adultul să intervină decât atunci când i se solicită ajutorul.

Într-o clasă de tip Montessori, materialele didactice sunt plasate astfel încât să poată fi văzute de copil și să poată ajunge ușor la ele. Copilul învață din greșelile proprii, fără ca un dascăl să sublinieze eroarea.

Metoda Montessori pune accentul pe spijinirea procesului natural de dezvoltare al ființei umane. Fiecare este diferit și înclinat în mod natural spre lucruri diferite.

În clasele Montessori de exemplu cam 80% sunt activități independente și cam 20% sunt activități conduse de profesor.

Primul lucru pe care îl învață copiii sunt activitățile cotidiene, activități de zi cu zi, întâlnite și acasă, cum ar fi ștersul mesei, așezatul mesei, spălat vase, turnare de lichid dintr-un recipient în altul, îmbrăcat, dezbrăcat, încheiat nasturi, încheiat fermoar etc. Scopul acestor activități este ca micuțul să își câștige încet încet independența prin dobândirea unor abilități noi.

Alte jucării sunt de exemplu cuburile de diferite mărimi, dar aceeași culoare și formă. Copilul trebuie să le așeze ca un turn, cubul mare la bază și cel mic în vârf. Alte materiale sunt formele geometrice, tablete colorate pentru culori etc.

Toate aceste jucării sau materiale educaționale interrelaționează și astfel cu cât avansează în descoperirea lor cu atât descoperă aspecte noi.

Toate jucăriile sunt aranjate cât mai atractiv astfel încât să îi atragă și să se joace cu ele.

Ce m-a impresionat și mi s-a părut interesant este că toate sunt făcute pe dimensiunea lor, a celor mici. Măsuțe și scaune mici, farfurii și căni mici, mop și mătură mici etc.

Pentru că piticii se bazează pe judecata lor, adică își descoperă singuri greșelile fără să fie punctate de profesor, dezvoltă un sentiment prietenos față de eroare și astfel și când va crește va avea capacitatea de a se auto-corecta.

Un alt principiu al educașiei de tip Montessori este că ar fi bine ca fiecare copil să treacă prin toate etapele, respectiv să fie copilul mic din grupă, să fie copilul mijlociu și în final să fie cel mare, pentru că rolurile fiecăruia sunt diferite.

Un alt principiu este că fiecare copil are cât timp dorește pentru o anumită activitate. Dacă dorește poate spăla canile din care se bea apă și 2 ore, fără să îl întrerupă nimeni (așa cum îmi imaginez că face copilul meu aproape zilnic din moment ce este schimbată de 3 ori 😊) ). Dacă dorește să repete activitatea la fel nu este nici o problemă.  Această activitate concentrată și continuă îi oferă copilului pacea și disciplina interioară. Tind să fie mai fericiți după ce sunt lăsați să facă aceste activități neîntrerupți.

În sistemul Montessori nu există pedeapsă și nici recompense.

Un alt principiu Montessori este adaptarea aceasta lentă, blândă, lucru care mie mi-a plăcut tare mult și parcă m-am simțit mai împăcată pentru că nu simțeam că o duc acolo și o las chiar dacă plânge și vrea acasă.

Adaptarea noastră a fost destul de rapidă, dar am înțeles că unii copii au stat doar câte o oră pe zi timp de o săptămână sau două apoi veneau părinții să îi ia pentru că începeau să plângă. Am preferat adaptarea aceasta treptată pentru că dacă aș fi lăsat-o și aș fi fugit și o lăsam toată ziua, indiferent de plânsete, cred că era o traumă. Da, poate uita până crește mare dar ceva ar fi rămas și s-ar fi tradus altfel.

Un alt principiu Montessori este să respecți copilul în toate manifestările lui. Da, este nevoie de niște limite, dar explicate cu blândețe. Trebuie să ai răbdare cu copilul, să nu îl grăbești să învețe x lucru. Oferă-i libertatea de a alege. Nu îl critica, pentru că va ajunge un adult care îi judecă pe ceilalți. Să fii întotdeauna pregătit să răspunzi când te solicită, căci atunci are nevoie de tine, nu peste 10 minute. Atunci când ești indulgent ca părinte, copilul va învăța să fie răbdător.

Eu consider că primii ani din viața copilului sunt cei mai importanți pentru cine și cum va fi ca adult. Cred că acești ani îl vor defini mai târziu ca și adult. Dacă aveți posibilitatea să stați acasă 2 ani, să o faceți! Să investiți în copilul vostru ce aveți mai bun, dragoste, răbdare, înțelegere, prietenie, respect.

Să aveți o seară faină!

foto unsplash

Tagged , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *