Discutii la cafea

Probleme și dileme (de mămică)

Când ai copil/copii fiecare zi este o provocare. Mereu apar provocări, mai ales acum în sezonul de primăvară. Probleme și dileme, după cum spuneam…

Întrebări de genul: oare câte grade sunt azi? Dimineața 8 și pe la prânz se fac vreo 18… Cum îmbrăcăm copilul? Îi punem căciulă? Dacă bate vântul?

Astea sunt dilemele adulților, dacă le putem numi așa. Dilemele copiilor sunt cu totul altele…. De exemplu: mama, pot să îmi iau rochița asta? Punem geaca peste și nu o să îmi fie frig (vorbim despre o rochie cu mânecă scurtă evident, pentru că întotdeauna pare atrăgător să porți ce nu este de purtat acum :)) ).

Și marea problemă/dilemă vine atunci când ajungem la discuția despre telefon. Mama, pot să mă uit la un cântec? De fapt la 1, 2 ,3, 4, 5 (măcar este sinceră..) și apoi gata. Da? (aici vine emoticonul acela care bate din gene). Doar un pic apoi ți-l dau înapoi, da? (din nou același emoticon)

 

Am observat că și dacă nu au acces la tehnologie tot au dorința aceasta de a pune mâna, să apese pe butoane, pe ecran, să îl țină în mână, nu să fie pus undeva și doar să se uite la ecran…. Și aici încep alte dileme ale mele. Pe vremea noastră (am ajuns deja să zic asta) parcă timpul trecea altfel. Nu aveam nici telefon, nici tabletă, nici calculator dar totuși ziua trecea rapid și mereu seara cu greu intram în casă, tot mai vroiam să ne jucăm. În zilele noastre se pare că este destul de dificilă socializarea între copii. Fiecare are ambițiile lui, nu mai vorbim de momentul împărțitului jucăriilor. Comunică foarte greu, se enervează repede, sunt violenți unii cu alții… Îmi este greu să îmi amintesc cum eram eu la 3 ani sau copiii de pe stradă, dar nu îmi aduc aminte să ne fi certat pe jucării, sau să ne lovim, să țipăm unii la alții. Și totuși, cum am supraviețuit fără atâta tehnologie?? 🙂

Uneori mă gândesc la faptul că atâta tehnologie îi face nervoși, îi agită peste măsură. Eu am văzut foarte clar efectul ecranului și asupra stării imediate dar și asupra odihnei de seara. Uneori ne gândim că se plictisesc și dacă le dăm telefonul 5 minute nu strică, dar frecvent cele 5 minute se transformă în….știm noi câte, fiecare are recordul lui. Și totuși au atât de multe jucării, jocuri, cărți de colorat, cretă etc. Pe vremea noastră nu erau atâtea jucării și totuși nu ne plictiseam. Oare de ce?

 

Cu siguranță că ei sunt o altă generație și lucrurile stau altfel. Și sunt de acord și cu ideea conform căreia nu trebuie să îi creștem așa cum am fost noi crescuți, pentru că pur și simplu trăim alte vremuri. Tehnologia este la tot pasul și probabil ideal ar fi să îi expui de mici la tot felul de gadget-uri. Dar care este limita? Aici este o altă discuție lungă, limitele la copii sunt greu de stabilit. Fiecare părinte știe mai bine cum să procedeze cu al său copil.

 

Eu personal încerc să nu o expun prea mult la toate ecranele, dar sigur în weekend are voie să se uite la desene 15 minute ( care bineînțeles că se fac 30….). Și încerc să o las afară sau să ieșim cât mai mult. Facem sport împreună, se plimbă cu bicicleta și abia aștept să o învăț să meargă cu rolele (suntem în curs de învățare, a se înțelege că acum se duce munca de lămurire că nu este așa mare lucru și o ajut eu să învețe).

 

Voi cum procedați cu piticii? Îi lăsați să se uite la desene? Îi lăsați pe telefon, să butoneze? Știți ceva aplicații utile poate pentru parent control?

 

Să aveți un weekend cald!


foto unsplash

Tagged , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *