Sport & Sanatate, Tips & Tricks

Sarcina în anii 80 versus sarcina azi

Nu știu voi, dar eu am auzit taaaare multe povești despre cum era “înainte”. Mai ales cum se desfășurau lucrurile atunci când mamele/bunicile erau insărcinate. Este diferență și între poveștile mamelor și bunicilor dar și între ce trăim noi acum și ce era atunci.

 

Din câte am înțeles, nu era la libera ta alegere ce medic îți va urmări sarcina. A urmări sarcina cred că este un fel de a spune, pentru că pe vremea aceea era controlul de la inceput, când te lua în evidență și cel mai probabil vedeai medicul la naștere. Chiar zilele trecute citeam pe un grup o întrebare pusă de o mămică, ce medic e mai recomadat să o urmărească la controalele periodice,X sau Y? Mi se pare un lucru bun că avem această oportunitate, să alegem obstetricianul cu care vom naște. Cred că trebuie să fie un medic (indiferent dacă este femeie sau bărbat) în care să ai încredere în primul rând, apoi să fie înțelegător, să fie calm și să nu te panicheze. Eu am întâlnit și medici care efectiv te stresează, te sperie, te fac să te gândești că se întâmplă o nenorocire dacă nu faci aia sau aia. Sunt sigură că și voi.

Eu să știți că sunt recunoscătoare și pentru toată tehnologia pe care o avem la dispoziție. Mă refer la ecografii, teste de sânge care îți indică tot felul de lucruri, morfologii fetale. Am avut norocul să am o doctoriță foarte înțelegătoare și pentru liniștea mea am făcut ceva ecografii pe parcursul sarcinii. Și eu una m-am bucurat și să aflu sexul copilului, dacă tot am avut posibilitatea. Am înțeles că pe vremuri nu se făceau ecografii, nu prea aveai de unde să știi dacă totul este în regulă decât instinctul, iar despre ce sex va avea copilul nici vorbă. Deși știu despre toate trucurile din bătrâni despre cum să afli. Știu despre ideea cu sarea în cap, la noi nu s-a adeverit, știu despre forma burții, care iar nu s-a adeverit, mai știu despre verighetele puse pe ață și aici s-a nimerit, și am tot auzit o idee cum că femeile care au în burtică fetițe se schimbă în perioada sarcinii, adică li se măresc buzele… Nu cred că mi-ar fi displăcut treaba asta cu măritul buzelor :)), dar nu s-a întâmplat.

 

Prima dată când am simșit că se mișcă aveam 17 săptămâni de sarcină. Senzația a fost ca de fluturi în stomac, deși un pic mai ciudat. Apoi deja pe la 35 de săptămâni era mare agitație…..cred că dansa sau făcea sport, uitându-mă la ce pasiuni are acum :)).

 

Deși multă lume afirmă că o cezariană este varianta ușoară ei bine cu siguranță nu. Mie mi s-a părut mai greu decât mă așteptam. Nu operația în sine, pentru că nu am simțit nimic. Au fost doar valurile de emoții care m-au făcut să plâng râuri râuri… Prima săptămână mi s-a părut cea mai grea. Este greu să știi că ai nevoie de ajutor, mai ales dacă ești o fire mai independentă. Este ciudat să înveți să te dai jos din pat din nou fără să te supere operația. Dar apoi totul a decurs bine, am început să fac și sport la 3 luni si șa 7 luni de la operație am avut voie să fac și exerciții pentru abdomen. Dar este ca și cum o iei de la 0 cu sportul… Acum, după 2 ani și aproape jumătate aproape nu se mai cunoaște nimic. Deci, mămici care urmează să nașteți prin cezariană, curaj! Totul va fi bine! Dacă aveți nevoie de mai multe informații despre cezariană, am scris aici.

 

Cred că o altă diferență esențială este epidurala pe care astăzi poți să o primești. Vreau să spun sigur o primești. Se spune că înainte era un chin să naști….Mai ales fără calmante, fără anestezii, fără atât de multă aparatură care vine în ajutorul medicilor.

 

Eu sunt recunoscătoare pentru tot ce avem azi, pentru toate progresele tehnologiei și științei. Sper să ne folosim toți de ele cu scopul de a face bine.

 

Voi ce povești despre sarcină și naștere ați auzit de la mamele/bunicile voastre?

Să aveți zi faină!


foto unsplash

 

Tagged , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *