Deși este vacanță, zilele acestea am petrecut deeeestul de mult timp în trafic. Și atunci când stai la un semafor și 5 sau 10 minute ai timp destul să observi ce se întâmplă în jurul tău. Mai exact ai timp să faci ceva studii psihologice (exagerez evident) și să observi tipare de comportament ale colegilor de trafic.
Uneori îmi aduc aminte de anii petrecuți în orașul de lângă București, în care, vorba lui Moromete, timpul parcă stă în loc, sau mai bine zis timpul are răbdare cu oamenii… Sper că mi-am adus aminte bine citatul. Viața se desfășoară într-un cu totul alt ritm și oricât ai încerca să fii tu în viteză parcă nu ai cum și nici nu ai de ce… De aglomerație și de stat în trafic nu se pune problema, având în vedere că bați orașul de la un capăt la celălalt cu mașina, la oră de vârf ( deși fie vorba între noi nu prea există așa ceva…), în vreo 20 de minute. Deci dacă pleci spre serviciu cu 15 minute înainte de începerea programului atunci sigur ajungi la timp.
Nu se compară cu orașele mari și din alte puncte de vedere, cum ar fi că după ora 20-21 nu mai este nimic deschis și nimeni pe stradă. Evident că nu trebuie să pleci de acasă cu o oră înainte ca să fii sigur că ajungi undeva. Din punctul acesta de vedere s-a eliminat un stres major. Și ar mai fi câteva lucruri dar cred că voi face un articol separat în care să povestesc diferențele pe care le-am văzut eu între București și orașele mai mici.
Revenind la trafic și comportamente umane… De fapt să luăm o zi obișuită.. Mă trezesc cu 2 ore înainte să plecăm….ei bine cu o oră jumate înainte de fapt reușesc să mă trezesc. Și începe maratonul, adică mă pregătesc eu apoi când sunt gata trezesc copilul…mă rog de ea vreo 15 minute să se trezească, o ajut să se spele, o pieptăn, o îmbrac și fuga la grădinișă pentru că deja suntem în întârziere cu tot trezitul cu o oră și ceva înainte. Perioada aceasta a fost vacanță așa că traficul a fost destul de liber. Deci nu a fost chiar maraton dimineața, dar la ora prânzului este ceva…..Nu prea îmi dau seama ce se întâmplă mai ales că au fost niște ore destul de atipice pentru blocaje, ambuteiaje și altele din această categorie.
Și când stau la semafor sau într-un șir luuuung de mașini…studiez… Oamenii sunt tare supărați că nu pot înainta, se enervează, gesticulează, pleacă de pe loc cu scârț de roți, blochează intersecția având iluzia că așa sigur ajung mai repede la destinație. Și uneori mă întreb dacă nervii sunt chiar de la trafic sau traficul este doar un trigger pentru tot ce este acumulat în noi de atâta timp și de la atâtea situații…. Parcă unele reacții mi se par exagerate…adică oricum nu ai cum să zbori peste mașini tot ce poți face este să aștepți. Ei bine, nu sunt eu mai înțeleaptă, doar că de când am copil am învățat să îmi antrenez calmul în situații de stres și am învățat că nervii sunt contraproductivi și nu mă ajută deloc, poate doar să am o mare durere de cap. Și atunci încerc să iau ca atare lucrurile pe care nu le pot schimba și să îmi păstrez calmul cât de mult se poate. Prefer să mă descarc de toată energia negativă prin sport.
Ah am uitat să îi menționez pe oamenii care mai-mai să îți ia oglinda doar să treacă pe lângă tine, în fața ta normal, sau să creeze ei o nouă bandă pentru că e coada prea mare……. Mai sunt cei care se grăbesc și trebuie să ajungă unde au treabă…Da, știu, toți trebuie să ajungem în diverse locuri, dar dintr-un oarecare motiv lor li se pare că ei trebuie să ajungă și deci să taie benzi și să se bage în fața tuturor…….
Cred că așa cum ne comportăm în trafic ne comportăm și în celelalte sectoare din viața noastră. Și poate ar fi bine să fim puțin atenți și să încercăm să ne îmbunătățim comportamentul și poate vom avea de câștigat, nu doar în trafic, pentru că acolo tot stăm și așteptăm să se facă verde :).
foto pixabay
