După cum știm toți deja, trăim niște vremuri interesante. Niște vremuri care ne îndeamnă poate la mindfulness, la meditație, la a ne gândi foarte profund la menirea noastră, la ce ne place și ce nu, la ce am schimba și ce nu. Mai trăim, totodată, niște vremuri în care poate se simte mai acut nevoia de a ne asuma.
Inițial acest post aș fi vrut să fie despre ce fac stomatologii zilele astea. Dar discuția este una complexă și are foarte multe nuanțe.
Este greu să fii stomatolog zilele astea și să îți și asumi ce faci sau ce nu faci. Discuțiile pe forumuri și grupuri sunt multe și de multe ori contradictorii. Ni se spune să tratăm doar urgențe. Dar din păcate nu spune nimeni faptul că nu poți supraviețui ca și business doar din urgențe. Asta este doar o parte a problemei. Sunt oameni care au lucrări în lucru, sunt oameni care sunt în pline proceduri de reabilitări complexe, nu poți să îi lași pe toți baltă. Și motivul pentru care ne speriem este, cum am spus și în alt post, incertitudinea, necunoscutul. Nu știm ce se întâmplă dacă lucrăm, nu știm ce se întâmplă dacă nu lucrăm. Depinde cum privești problema. Fiecare coleg face cum consideră că este mai bine, dar important este să le explicăm pacienților rațional despre ce este vorba, ce se întâmplă, ce este de făcut. Sigur sunt multe temeri și întrebări și cred că noi le putem răspunde cât mai obiectiv. Poate că asta ar trebui să fie grija noastră acum, să asigurăm o informare corectă a pacienților.
De fapt cred că știm foarte bine. Acum este momentul ca fiecare dintre noi să își ia deciziile pe cont propriu și să își asume decizia pe care o ia, indiferent care va fi aceasta. Sunt destule argumente și pro și contra. Dar totul rămâne la latitudinea noastră. Doar că va trebui să ne asumăm cu toată ființa și să fim încredințați că am luat decizia corectă. Este momentul să ne asumăm cine suntem și ce facem. O perioadă mai bună de a reflecta la noi și la ce ne dorim cu adevărat nu cred că vom mai avea prea curând. Let’s make the best of it!
Așa cum de exemplu unii se urcă în avion, deși sunt virusați, și vin liniștiți acasă…….
Datorită cazurilor de genul acesta ajungem să ne fie frică unii de alții, să ne ferim unii de alții, să nu mai avem nici un strop de încredere unii în alții.
Și dacă tot hashtag stăm acasă sigur fiecare dintre noi are ceva ce tot amână să facă din lipsa….timpului! Acum cred că ni s-a dat suficient timp să medităm, să facem sport, să petrecem timp în familie, să facem lucruri distractive împreună cu cei mici și să facem lucrul acela pe care l-am tot amânat din lipsa de timp. Eu una am o listă considerabilă de lucruri amânate și nu știu ce să sper….să am timp să le fac sau să revin un pic la normal și să mai adaug alte lucruri pe lista aceea?…
În câteva zile s-a schimbat totul! Sau…poate nu? Ni se distorsionează imaginea? Nu dețin răspunsul corect la această întrebare. Dar aș vrea să reușim să vedem prin ceață, să…think out of the box, dacă știți expresia…
Indemnul meu este să fiți raționali și asumați în deciziile pe care le luați. Și să citiți cărți bune! 🙂 (aștept sugestii)
Foto Pixabay
